Ovidiu Oana-Parau

Clonapolis Ovidiu Oana-Parau

Clonapolis. Poems

This book is in Romanian. It is a collection of poems dealing with human nature and the human condition in the Universe.

Aceast? edi?ie a c?r?ii este publicat? special pentru romÂnii din diaspora.
Citi?i c?r?i În limba romÂn?! Ve?i fi mai aproape de cas?, de ?ar?.
Comanda?i cartea de pe site-ul Amazon corespunz?tor ??rii În care locui?i ?i nu ve?i pl?ti transportul interna?ional.



Prin volumul de versuri Clonapolis, poetul Ovidiu Oana-pÂrÂu ne ofer? o poezie citadin?, cu incursiuni În moral? ?i responsabilitate civic?... Pentru a În?elege mai bine aceast? carte, s? lu?m contact cu prezentarea f?cut? de Însu?i autorul ei:

Clonapolis nu este dron? liric? ridicat? pentru observarea urbei, ci o incursiune În mentalul cet??eanului care o populeaz? sau altfel spus, fotografia noastr? de grup ?i a ora?ului n?ruit sub greutatea apuc?turilor noastre...
Prima versiune de titlu pentru volumul Clonapolis a fost „ Autoportret de grup"; apoi am acceptat c? suntem doar clone ale lutului Însufle?it cÂndva, in?i care În vreme, au uitat decalogul.
Eu Înc? mai cred c? cel care scrie trebuie s? nu uite c? este ?i cet??ean. Asta f?r? a „maneliza" actul de crea?ie sau a-l subordona rigorilor comerciale ori politice.
Poezia abordeaz? etica social? În felul ei diferit, iar aceasta „punere la zid" a e?uat permanent În ultimii 10.000 de ani.
Societatea contemporan? a ajuns la o criz? cumplit? de lucruri simple: nu doar r?zboaiele stric? pacea! Chi?tocul aruncat pe strad? p?teaz? la fel bunul sim? ?i lipsa de respect pentru via??.
Se sting doar veacurile; lumina adev?rat? Î?i caut?, neÎntinat?, calea!
Odat? cu alegerea pseudonimului „pÂrÂu," curgerea timpului meu s-a mutat Într-o clepsidr? orizontal?. Asta mi-a permis s? p?trund pÂn? la izvoarele timpului ?i s? ating nem?rginirea lui.
Acum ?tiu c? doar trupul Îi este rob timpului! Spiritul este liber s? se afle simultan la cele dou? capete ale balansoarului vremilor apuse sau viitoare.
Pro?tii uit? trecutul, ideali?tii uit? prezentul, iar nechibzui?ii uit? viitorul.
Eminescu ne Îndeamn? s? privim infinitul; BrÂncu?i ne arat? cum o putem face...
Viitorul nu poate fi uitat!
?ine?i minte: În cazul adev?rului nespus, t?cerea poate deveni asurzitoare!
Nu trebuie s? v? plac? ceea ce spun eu. Doar lua?i aminte ?i ve?i ?ti!
Acum, bucura?i-v? de r?gazul unei lecturi la alegere!

Ovidiu Oana-pÂrÂu