Luminita Marta Stan

Nascuta Primavara Luminita Marta Stan

Born in Spring. Poems and Poetic Prose



This book is in Romanian. It is Lumini?a Marta Stan's first book.



Volumul de versuri ?i poeme în proz? N?scut? prim?vara semnat de tân?ra poet? Lumini?a Marta Stan denot? mult? sensibilitate ?i candoare ?i se cite?te cu interes ?i pl?cere. Reproducem câteva texte din aceast? carte.



Însingurare



Fluturii nin?i
de cuvânt
deseneaz? cercuri
de dor nestins
pe nisipul uit?rii
Aripile lor
însingurate
se smulg
din sensurile lor
?i renasc
f?r? zbor
în pa?ii osteni?i
ai poeziei din noi.



Melancolie



Î?i mai aduci aminte
când jucam ping-pong
cu norii
?i cum în fiecare noapte
m? r?t?ceam
în privirile tale
ame?it?
de nefirescul blând
al atingerii lor? Cre?team atunci
cu fiecare zâmbet
?i-mi oglindeam
trupul râzând
în palmele tale
arse de dor. De ce n-ai a?teptat,
prim?vara mea
s? plâng? norii
cu noi doi?
Iubirea noastr? ar fi fost
pretutindeni acum.




Dor nestins



Simt atât de acut
dorul de tine
încât t?lpile firave
ale gândurilor
m? apas?, frem?tând.
Lacrimile tale
m? prind de suflet
aruncându-l
în labirintul
plin de spini
al trecutului t?u.
Triste?ea din jur
îmi sfârtec? tres?rirea
?i m? frâng sub
privirea cenu?ie
a cerului t?u.




R?zvr?tire



S?n?tatea ta d?uneaz? tutunului, mi-au strigat ?ig?rile condamnându-m? la via??. Vrei s? ajungi o havan? fumat? doar de Dumnezeu, sau puf?it? de sfin?i pe furi? sub copacul ispitelor? M-am r?zvr?tit atunci ?i am pornit în c?utarea anotimpului perfect. M? s?turasem s? inspir zile negre ?i s? expir nop?i albe. L-am g?sit ascuns în privirile tale, învelit în hârtie creponat? pe care scria cu litere de-o ?chioap? made in heaven.




Reflux tomnatic



Începutul acesta de toamn? blând? ?i nehot?rât?, m-a înv?luit într-o dulce melancolie pe care o credeam demult ancorat? de un timp trecut ?i adjudecat? pentru totdeauna uit?rii... ?i totu?i, câteva din acordurile ei zgomotoase, o adiere de vânt ?i-ai r?s?rit tu ?i pu?tiul din tine, odat? cu ele, sufocându-mi ?i ultima f?râm? de ra?iune. Culorile tale au început s?-mi curg? iar din palme ?i asta m-a frânt în tabloul neterminat al c?ut?rilor mele atât de zadarnic înr?d?cinate într-o profund? statornicie. ?tii, înc? mai iubesc t?cerile tale ?i surâsul cald din col?ul gurii, îmb?tat de ultimul s?rut... ?i de ultim? îmbr??i?are. N-am avut niciodat? timp s? fluier?m toamna în oasele c?zute pe c?rarea dintre noi ?i nici vreme de iubire... se spune c? e vreme pentru toate, dar unii, precum noi, se nasc f?r? timp ?i f?r? vreme, ascultând pân? la final fericirea altora.



Lumini?a Marta Stan