Gheorghe Balog-Crisan

Cararile Vietii Gheorghe Balog-Crisan

Pe dealul Hornului, aproape de varf, in camp deschis, sub un stejar batran, rezemat de tulpina lui groasa, statea Ion ud pana la piele. Era treaz si privea in zare satul. Frigul noptii il patrunse pana in maduva oaselor. Nu raceala era principala lui problema, gandurile, amintirile razboiului il apasau cu mare greutate pe suflet. Ultimele evenimente au adus la suprafata toate cosmarurile din subconstientul lui. Intr-un tarziu, se ridica in picioare si incepu sa se plimbe in jurul stejarului. Starea era aproape insuportabila. Incerca din toate puterile sa revina la echilibrul interior pe care-l castigase in timp, cu mare greutate. Nu reusi. Gandurile il napadeau valuri, valuri. Deodata se opri din mers, fara sa vrea ridica capul spre cer si scoase un strigat puternic de fiara ranita. In campul larg deschis era doar stejarul. Nimeni nu dorea sa imparta cu el aceasta suferinta. La racnetul lui de durere ii raspunse ecoul din ce in ce mai incet.