Stefan Dimitriu

Cuvantul CA Un Fruct Oprit Stefan Dimitriu

The Word as Forbidden Fruit. Poems

This book is in Romanian. It is a poetry selection of the great Romanian contemporary writer ?tefan Dimitriu.

Discurs despre fericire

M? voi mul?umi, a?a
cum o fac de cateva zile incoace,
s? tr?iesc sub aceast? impresie,
sub aceast? stare de gra?ie,
sub aceast? narcoz?,
spre a m? sustrage in mod voit
de la intreb?rile care stau gata
s? m? asalteze din toate p?r?ile,
s? m? inunde cu povara lor
cateodat? insuportabil?.
Nu ?tiu exact ce va fi,
cum va fi peste dou? zile,
peste o s?pt?man?, dar azi
imi ajunge inc? s? inchid ochii
?i s? privesc lumina aceea pe care
n-am mai intalnit-o pan? acum
decat in panzele lui Canaletto,
lumina aceea atat de ireal?
?i totodat? atat de concret?,
amestecat?, ca un ulei sfant,
cu stropii de ap? ai m?rii
?i curgand ?iroaie peste umerii
?i peste coapsele unei femei,
pentru ca s?-mi spun: e?ti
?i tu un biet om, ?tefan Dimitriu,
ca to?i ceilal?i, n?scut
ca s? fii fericit cu atat de pu?in,
dar arareori in stare
s? cau?i ?i s? g?se?ti
pu?inul acela care-?i lipse?te...

Amintiri din copil?rie

De pe prispa inalt? din fa?a casei mele din Ib?ne?ti,
vedeam dealurile crescand c?tre Prut,
ca ni?te valuri verzi de cetate.
Dar oricat de inalt? era prispa asta ?i oricat
m-a? fi c???rat eu in varful picioarelor,
tot nu puteam deslu?i
dincolo de spinarea roas? de s?r?turi
a celui de al doilea val. In schimb,
f?r? alte eforturi, in afara celor cerute
de escaladarea neguroasei Poiene,
deal a?ezat in spatele casei
?i str?juit undeva, la marginea z?rii,
de stejarii b?trani ai unei p?duri intunecoase ?i-adanci,
puteam s? num?r pan? la nou? treptele acelea imense,
pr?bu?ite ca ni?te copaci de piatr? ?i de p?mant
in calea puhoaielor.
Le s?ream atunci cu privirea,
era o nimica toat? s? trec
intr-o clip?
dincolo de cel de al nou?lea deal,
in umbra c?ruia ?tiam c?-?i croiesc drum
apele Prutului, argintii ?i catifelate ca spin?rile crapilor
ajun?i pan? la noi in rani?ele din foaie de cort
ale pescarilor din Ranze?ti ?i din Carja. ?i
cu toate c? nu mai eram de mult copil
atunci cand am atins cu piciorul
ceea ce atinsesem de-atatea ori cu privirea,
nimic nu m-a putut impiedica vreodat? s? cred
c? Prutul trece prin fa?a casei mele.
M? gandesc ?i acum la el ca la raul de-acas?...

Intre p?durea aceea
b?tran?, intunecoas? ?i-adanc?
de pe creasta Poienii
?i dealul cel mai inalt dinspre Prut
peste care se ridica in fiecare zi soarele,
cand nu iscau din senin neguri ca s?-l ascund?,
in acest e?antion mioritic de spa?iu ondulat-rotitor,
sufletul meu ?i-a dobandit nu numai
datele sale imponderabile,
nu numai izvoarele, cutezan?a, increderea,
dar ?i forma sa, dac? vre?i, fizic?.

[...]

?tefan Dimitriu