Milivoie Iovanovici

Kalist Monahul Milivoie Iovanovici

"Am avut mare iubire fa?? de Dumnezeu ?i fa?? de oameni, ?i de aici am primit putere s? m? lupt pentru ceea ce am socotit eu c? îmi este de trebuin?? în via??. [...] În via?a mea am c?zut adesea, dar dup? aceea m'am ridicat ?i m'am luptat, am în?eles c? via?a este o lupt? ?i c? aici, pe p?mânt, omul nu are lini?te." Aceste cuvinte, cel mai probabil rostire/scriere autentic? a P?rintelui Kalist (1896-1991), parte dintr-un testament spiritual al s?u, cuprins în partea final? a c?r?ii de fa??, sintetizeaz? cel mai bine con?inutul ?i rostul ei. De?i redactat? la persoana întâi singular în întregime, ea nu se încadreaz? în tiparul autobiografiilor, ci în cel al romanelor cu elemente biografice. Autorul - un laic Sârb - ?i-a întocmit scrierea pe multe m?rturisiri personale ale P?rintelui, pe care l-a cunoscut îndeaproape. De altfel, este u?or de remarcat acest lucru în iconomia textului, anume faptul c? stilul monahicesc al P?rintelui - cum se poate u?or identifica în fraza mai sus citat? - difer? de stilul laic al autorului c?r?ii. De asemenea, modul cum au fost preluate ?i redate în scris relat?rile P?rintelui celui ce, de mic a fost mândru ?i înc?p??ânat" tr?deaz? nu arareori stâng?cia dogmatic? a autorului, str?in de profunzimile înv???turii de credin?? Ortodox?, fascinat îns? de personalitatea P?rintelui Kalist.