Victor Teleuca

Ninge La O Margine de Existenta Victor Teleuca

It Snows at an Existence Edge. Poems, Reflections, and Other Self-Denials This book is in Romanian. It is a sizable collection of poems written by one of the most important poets of the Republic of Moldova, Victor Teleuc?.

Cartea - Ninge la o margine de existen??. Poezii, reflec?ii ?i alte deziceri de sine - nu este o carte propriu-zis?, o culegere oarecare de poeme situate în mod tradi?ional una dup? alta la voia întâmpl?rii, ci un adev?rat "Divan al gâlcevei," al "certurilor" Eului cu Sinele. Totul se în?iruie dup? principiul organic al fluxului continuu, al ie?irii infinite a unuia din altul, asemenea cutiilor chineze?ti, al dicteului automat care beneficiaz? de confesiunea ardent? venit? din con?tient, din cotidianul nemijlocit, din incon?tientul blagian: "Oricum, e-o unic? pl?cere, / pl?cerea de-a tr?i o revenire, o-nalt? satisfac?ie me- / reu, o revenire-a Eului spre Eu, un stol purtat de semnul unui zeu prin gol mereu, / mereu, mereu - cocori devremi, cocori târ- / zii pe care dusul îi domin? s? cear? faptului durerea de-a ?ti neispr?virea unui / drum de-acum, de-acum / necunoscut de cunoscut / f?cut acum, acum de-acum, o reg?sire-vam?, / o scam? de seninuri care-i cheam? ?i-i / poart?-ambi?ia ?i intui?ia / spre Marea Poart? a unui greu de explicat / instantaneu când trece Styxul ?i revine din Cercul Plus în Cercul Minus..."

[...] E un emo?ionant Dialog al Poetului cu Poetul însu?i, cu Poezia pe care "o demiurge?te," dup? cum spune undeva, ?i în aceast? autodemiurgire const? farmecul "cântecului de leb?d?" al lui Victor Teleuc?. E ?i un Dialog cu Poe?ii: cu Eminescu, atunci când e vorba de înfruntare a eternului cu eternitatea, cu Nichita St?nescu, când e vorba de "spontaneitatea semilogic?" de sensurile parasimpatice," cu Bacovia, când e vorba de atmosfera "hibernal?, cu Ion Minulescu, atunci când e vorba de un eu care nu este eu, cu Arghezi, atunci când dialogheaz? cu Dumnezeu: "red?-mi iubirea, Doamne, mai vreau s? m? apropii / de tot ce nu-i al nostru cu ochii mei improprii / ce-?i reg?sesc delirul halucinant ?i-adult / ca pe-o relicv?-a vie?ii ?i-a mor?ilor demult / ce se-ndoiesc de tine / ?i de-ndoiala lor, / red?-mi iubirea, Doamne, durerile ce-o dor // ca într-un forum tandru de strig?t ?i scântei / s?-mi prind nem?rginire ?i onomatopei / cât mai con?ine sensul nonsensului abrupt, // s? m? cobor prin tine / în ce e dedesubt / ?i ca Arghezi-odat?, gonit dintr-o poveste, / s? ?tiu c? n-a fost umbr? ?i s? urlu: Este!"

În medita?iile existen?iale ale lui Victor Teleuc? sunt atra?i, ca puncte de reper, Platon ?i Aristotel, Noica ?i Hegel, Derrida, Arhimede ?i Buddha, Proust ?i Heraclit, Eminescu ?i Blaga. Text, intertext, hipotext, construc?ie ?i deconstruc?ie, discurs baroc, arborescent, manierist ?i nota?ie liric? sau prozastic? nepreten?ioas?, "gândire" ?i "r?zgândire" (a)logic? sau semilogic?, gânduri în "stare curat?" sau sofisticate, filosofante aranjate pe registre flotante ale medita?iei - iat? farmecul poemelor "transfinite" ale lui Victor Teleuc? ce se înscrie cu tot harul s?u "dialectic," lirosofic prin excelen?? în contextul mitopo(i)eticii moderne ?i postmoderne.

Academician Mihai CIMPOI